«Intorcandu-ma pe colina, simteam cat de nesigur era refugiul acolo. Tacerea padurilor era ca o asteptare. Si cerul era pustiu. As fi vrut sa fiu radacina, sa fiu vierme, sa ma afund sub pamant. [...]
Faptul ca nu eram un copil ca Dino erau doar o intamplare; fusesem cu douazeci de ani in urma, si uimirile mele de atunci erau fara temei in comparatie cu ale lui. “Iata, spuneam, daca mor in acest razboi, din mine nu ramane decat un copil”.»
Cesare Pavese, Casa de pe colina
0 răspunsuri Până acum ↓
Nu exista comentarii... inca. Schimba acest lucru, completand formularul de mai jos.