Cu graba spre tine alergam,
desi nu stim,
desi nu vrem,
desi nu credem.
Desi habar n-avem de mestesugurile lui Hermes,
franturi din oratiile-i divine baiguim.
Propria calauza artizana suntem;
propriul calator pe drumurile ratacitoare croite cu mandrie de altii;
propriul atlet al jocurilor inventate cu dibacie de noi.
Desi stapaniti de oroarea vidului,
o putere divina in noi il soarbe de fiecare data cand ne miscam;
fugim mancand pamantul,
dintr-o dragoste eterna de suspendare,
dintr-o ura perfecta impotriva iconoclastilor.
Desi credinta ne-a parasit, dintotdeauna,
cu graba spre tine alergam,
de-un fior marunt impinsi inainte,
de-o ecuatie Laplace tintuiti in miscare.
