Din nou, lui Mircea, care, desi a pierdut o batalie cu reflectarea, nu va pierde niciodata lupta cu aceasta.
“Notiunea de reflectare intra in mare masura in iluzia inteligibilitatii universale, care confera forta idelologiei: datorita ei, toate fenomenele sunt interpretabile. Cu toate acestea, meritele ei nu se opresc aici. Raportand reflectarea la un principiu mai inalt, spiritul crede ca a facut o descoperire; el isi imagineaza ca a inteles ceva. Or, ideologia se impune cu atat mai hotarat inteligentei cu cat ea acrediteaza un simulacru de intelegere, o promisiune de hermeneutica, impresia unei stiinte care se reveleaza progresiv. Denuntarea aparentelor cu ajutorul reflectarii creeaza un miraj al descoperirii; ea justifica prin aceasta pretentia ideologului. Pentru ca, in aceasta optica a reflectarilor, activitatea spiritului poate lua doua forme: ea consta fie in a reflecta, fie in a repera reflectari. Lumea este acoperita dintr-o infinitate de masti care trebuie smulse.”
Francoise Thom, Limba de lemn
