Domnul Prodecan Radu Carp loveste, iar pe noi ne doare foarte empiric si totodata aposteriori, indiferent de ce crede domnia sa.
Intr-un articol recent, domnul Carp cade intr-o capcana filozofica mestesugita de niste oameni fara caracter, urmasi ai corupatorului Socrate, cu voiosia carteziano-matematica care, chipurile, ar trebui sa fie fibra spirituala textului. Domnia sa loveste cu sete la radacina unei distinctii pe care majoritatea umila a filozoafelor o credea pana mai ieri imuabila. Iata si fragmentul:
“O regula de aur in transferul voturi–locuri este ca numarul mandatelor este egal cu radacina cubica a numarului populatiei, – asa-numita « lege a cubului ». Legea nu este empirica, ci rezulta din observarea atenta a mai multor tipuri de scrutinuri electorale in mai multe tari.”
Domn’ Profesor, domn’ Prodecan, pai ce matematica bazata pe observatie ati invatat dumneavoastra, de exemplu? Spuneti-mi si mie, ca mor de curiozitate. Cum le zicea Kant la distinctiile alea, analitic-sintetic, apriori si cum se mai chema celalalt termen?
Domnul Bieltz m-ar fi picat in anul intai daca ziceam asa ceva. Parol. Si felicitari pentru poza.

1 răspuns Până acum ↓
Mircea Cucu // 29 august 2008 la 2:14 am |
În loc de cap avea un cub, de aici şi legea cubului.