jurnal

Datele introduse au fost depuse in categoriile ‘Carte’

Consideratii intelectuale inactuale

18 februarie 2009 · Scrieti un comentariu

Am citit, recent, un articol fabulos. Fabulos de gri, adica plin de adevaruri si de neadevaruri, de-a valma. Este vorba de articolul domnului Mircea Cartarescu, “Amurgul intelectualilor”.

Parafrazandu-l pe domnul Mircea Cartarescu, spun ca mi se pare halucinant faptul ca in ultimele decenii intelectualii au facut pasul inapoi, lasand societatile inainte. Este, intr-adevar, un simptom al democratizarii (culturii) ca revolutie permanenta. Din nefericire, intelectualii romani se supun unicei exigente de a produce periodic, la intervale egale de timp, opinii, indiferent daca acestea contin sau nu miez. Asemeni stirilor, indiferent de ora lor de difuzare.

Intelectualii romani continua sa scrie istoria unei frustrari eternizate in paradigma tradarii carturarilor. Chiar si atunci cand soarele propriei celebritati straluceste la amiaza, ei continua sa sufere de complexul stirilor de la ora 5, inteles ca unic mod de manifestare si recunoastere a viziunii lor politice (i.e. dedicata polis-ului). Desi se vor inactuali, adica cu un pas inaintea societatii, si anume mici titani care proiecteaza viziunea a ce va sa vie, esueaza lamentabil in apetitivul facultatii aristoteliene, dornici de o plenara recunoastere pe care in mod evident si, in acelasi timp, paradoxal, o au din plin in societatea romaneasca contemporana.

Magarul-filozof nietzschean face o figura buna pe langa intelectualii romani: el nu poate nici sa isi duca povara, dar nici nu o leapada. Intelectualulii romani nu cara nicio povara, dar clameaza patetic greutatea ei in piata publica. Este cu atat mai jenant cu cat ei nici macar nu pot fi acuzati de ipocrizie: se pare ca intelectualii romani cred sincer in povara lor… inexistenta.

Nu cred in common sense-ul natiunii romane (evit cuvintele “popor” si “populatie” datorita conotatiei lor negative), dar in acelasi timp ma intreb si eu de ce intelectualii romani nu mai sunt credibili in patria lor, cel putin la nivelul “angajarii social-politice” (caci nimeni nu ar nega voluptatea Nostalgiei). Parafrazandu-l in raspar, din nou, pe domnul Cartarescu, ma intreb de ce o anumita parte a intelectualitatii are o priza atat de mare la public. Raspunsul este trivial: sustin establishment-ul.

Aparent paradoxal, din acelasi motiv intelectualii sunt urati: nu doar ca au coborat din turnul de fildes, dar au jurat sa lipeasca afise electorale. Altfel zis, intelectualii romani nu au inteles ca, din momentul in care au inceput sa “activeze in social”, au inceput sa se supuna acelorasi legi ale desucheatei mode carora li s-au supus si muzicienii in voga in anii ’90. Bineinteles ca aceasta lege poate fi infirmata doar de o viziune a polis-ului capabila sa vada dincolo de indeletnicire prezente. Dar cine are curajul sa interpreteze Bach, rezistand tentatiei de a castiga editia curenta a Eurovision-ului?

Si chiar asa, de ce sunt intelectulii urati? Are sens aceasta intreabare? Nu prea, atata vreme cat nu au fost niciodata iubiti. Cel mult ne poate interesa, pe unii, “de ce suntem noi urati, acum?”. Si oare chiar nu ar fi bine daca intelectualii ar fi urati? Ar insemna ca sunt cu adevarat inactuali, ca poseda acea viziune care schimba si nu doar critica societati. Daca suntem nelinistiti ca intelectualii sunt urati prin “nebagare in seama”, pentru ca nu sunt invitati la emisiunile TV, inseamna ca am ratat in mod fundamental menirea intelectualului, coborandu-l, din nou, la rangul de stire. La rangul de Mehr-Nachricht.

Dar probabil ca aceasta confuzie se inscrie in seria “normala” a confuziilor mai cuprinzatoare, care crediteaza existenta vreodata a vreunui interes public pentru zona eroica a culturii – stiinta, filozofie, arta. Un credit acordat in numele postmodernismului si al democratizarii culturii, atat de blamate, culmea, la sfarsitul sofismului cultural din articolul sus-mentionat.

Cel mai mare pacat al intelectualilor romani este ca au transformat veritabila inactualitate a vizionarului, a deschizatorului de perspective aflat cu mult inaintea timpului sau, intr-o triviala inactualitate a intelectualului domestic si castrat care nu a mai aparut de cateva luni la televizor.

Categorii: Carte · Disputatio · Jurnal, din intamplare · Ma doare, deci online · Paesi tuoi

Ne tragem din comunism, tovarasi

16 februarie 2009 · Scrieti un comentariu

M-am apucat sa citesc “Confesiunile unui cafegiu”, o cartulie care mai degraba s-ar intitula “Confesiunile unui lucrator in comertul de stat”, pentru a descrie “plenar” si fara falsa modestie abilitatile, pregatirea si experienta autorului. Un prim amanunt interesant: Gheorghe Florescu afirma ca a refuzat colaborarea cu securitatea, in conditiile in care cei grei din comert erau activi acoperiti sau “pensionari”…

Este o carte pe care cu greu o poti citi cu detasare, de multe ori neputand sa faci abstractie ca, in ciuda “evenimentelor” din ultima parte a carierei sale, a trait intr-o lumea in care s-a integrat perfect si care celorlalti le “cauza”. O lume in care noi si parintii nostri nu puteam fi decat ceilalti. O lume in care traim si astazi.

Este cu siguranta e o carte-document, foarte utila istoricilor si celor care vor sa aiba o imagine completa a gradului de “penetrare” a securitatii in toate “ramurili” de activitate. Descrie cu lux de amanunte nu doar cum se fura si cum se faceau relatii, ci si biografiile unor oameni cu care a intrat in contact, dar cu care nu a fost amic…ciudat, nu?

Nu stiu de ce a laudat-o atat de mult mesterul Dan C. Mihailescu, dar stilul scriiturii imi pare slab: un limbaj de lemn, de organ si de partid, impanat cu mari vorbe de duh extrase din mahalaua bucuresteana, colportate si astazi, uneori sub alte forme, de asa-zisele VIP-uri. Un text probabil “polizat” de vreun editor de la Humanitas, care a mai scos esentele tari.

O biografie interesanta a unei figuri paradigmatice pentru anii comertului comunist. Un descurcaret care aspira la “lumea buna” a Bucurestilor, compusa, de-a valma, din scriitori, actori, peceristi, militieni si securisti. Un tip care a trait bine toata viata (“trai pe vatrai”, cum se repeta obsesiv), mai putin cei trei ani in care a fost arestat, si care, iata, la 20 de ani de la lovilutie este din nou in fata, devine un celebru autor de best-seller (eu am cumparat editia a doua).

Tragi-comic, nu? Nu, tovarasi?

Categorii: Carte · Disputatio · Jurnal, din intamplare · Paesi tuoi
Tagged: , , , ,

All the sisters of mercy

2 noiembrie 2008 · Scrieti un comentariu

“…numai barbatii pot sa fie cu adevarat ingrijitori de bolnavi, mania pacientilor de a se lasa ingrijiti de surori medicale este un simptom de boala in plus; in timp ce ingrijitorul isi ingrijeste pacientul plin de abnegatie si uneori il vindeca, sora medicala alege drumul femeiesc: il seduce pe pacient intru vindecare sau intru moarte, pe care o erotizeaza usor si o face mai gustoasa.

Cam asta spunea ingrijitorul meu Bruno, caruia nu-i impartasesc parerea decat cu oarecare rezerve. Cine si-a lasat ca mine, la cativa ani o data, propria viata confirmata de surorile medicale, isi pazeste cu strasnicie recunostinta, nu permite asa usor unui ingrijitor ursuz, oricat de simpatic ar fi el, sa-l instraineze, plin de invidie profesionala, de surorile lui medicale.”

 

Guenter Grass, Toba de tinichea

Categorii: Carte · Jurnal, din intamplare · Paesi tuoi · Unele intalniri
Tagged: ,

Libertate la prezent

18 septembrie 2008 · Scrieti un comentariu

“In afara de cativa filosofi, nimeni nu-si facea griji. Omenirea era prea concentrata sa-si savureze libertatea recent descoperita si n-avea chef sa priveasca dincolo de placerile prezentului. Venise, in sfarsit, era utopiei, iar elementul sau de noutate nu fusese inca doborat de inamicul suprem al tuturor utopiilor: plictiseala. Poate ca overlorzii detineau un raspuns la aceasta problema, asa cum aveau si la toate celelalte.”

Arthur C. Clarke, Sfarsitul copilariei

Categorii: Carte · Jurnal, din intamplare · Paesi tuoi · Unele intalniri
Tagged: , ,

Moartea nu a murit

16 iulie 2008 · 10 Comentarii

“Or, in cazul unui limbaj ideologic, nu mai ramane nimic de gandit; sistemul este pus la punct o data pentru totdeauna. Limba nu mai are nimic si pe nimeni de insotit, ea nu poate sa mearga decat solitara pe poteci cunoscute pe de rost in cele mai mici amanunte. Ea nu ajuta la nasterea unei idei, ea nu formuleaza; functia sa este de a retine ecoul cuvantului original al Parintilor fondatori. Ea merge etern pe propriile urme, formandu-se gratie unor automatisme verificate, plecand de la un referent indepartat si revolut.

Lipsita de disciplina unei gandiri prezente, limba este abandonata pornirilor sale obscure: ea va fugi de concret, va brutaliza cuvintele, va abuza de circumlocutiuni, va neglija principiul economiei, va umfla sintaxa, isi va atarna toate tinichelele termenilor tehnici, administrativi sau arhaici.

Intelegem atunci de ce patosul se dezvolta in proportii atat de mari in interiorul discursului de lemn: el este indicele stilistic al devalorizarii care afecteaza cuvintele cand ele sunt nesigure, rupte de etalonul gandirii.

De indata ce limbajul nu mai este masura gandirii, si nici aceasta masura realitatii, el se amplifica la infinit si-si tradeaza impostura prin balonarea stilului, permanenta disproportie a termenilor, articulatiile logice inselatoare. De indata ce incearca sa imbrace gandirea, el drapeaza o fantoma.”

 

Francoise Thom, Limba de lemn

Categorii: Carte · Prostia nu doare!
Tagged: , , ,

Plucker – citeste pe mobil

7 mai 2008 · Scrieti un comentariu

Plucker este o aplicatie cu adevarat utila daca sunteti dependent de citit si daca aveti un Palm sau un smartphone. Plucker este un software free, cu ajutorul caruia puteti citi si / sau genera (“distila”) un plucker ebook. O carte “plucker” se poate obtine din fisierul HTML corespunzator sau din cel Plain Text.

Probabil ca va intrebati la ce foloseste un Plucker, cand majoritatea telefoanelor pot vizualiza fisiere text in diferite formate. Raspuns: cititi mai comod.

Cat despre carti, puteti incepe cu ebook-urile oferite gratuit de Project Gutenberg. Chiar daca nu le gasiti “a la Plucker”, puteti transforma dumneavoastra fisierele in acest format (de preferat, pe baza fisierelor HTML).

Compatibilitati Plucker
Puteti utiliza Plucker atat pentru desktop & laptop (pe Microsoft Windows, Linux, Mac OS X), cat si pe Palm & smartphone (Windows Mobile si Linux).

Categorii: Carte